Te-ai dezlipit.Anti A.

Ma intrebam de multe ori cand am sa-ti iau poza jos din fata biroului.Orice faceam dadeam de tine.De asta am pus-o acolo atunci.Nu-mi era de ajuns sa te gasesc doar in mine.Am zis ca am s-o dau jos cand sufletul va inchide cutiuta cu tine si va inghitii cheia.Cand cineva te va inlocui. Cutia s-a inchis iar cheia s-a pierdut.
Azi te-ai dezlipit si ai cazut printre creioane,foi,niste scrum de tigara, scoicile si nisipul puse intr-o cupa de lemn ,toate aduse de la marea ,pe care am inchis-o acum 2 luni si ceva in ochi.Aproape 3 luni,chiar.
Nu-mi pare rau ca ai cazut,nu mai am de gand sa te ridic,asa cum faceam de fiecare data cand foaia care te tinea prins de perete se dezlipea.Te-am separat de marea mea.Te-am pus pe nisip.Un nisip gol,pustiu,umed si plin de alge putrezite.Asa cum am fost si eu.Niciodata nu mi-a pasat de ce tipa sufletul meu si cat il doare ca nu te puteam scoate.Azi AI IESIT definitiv.Din tot ce a fost,am ramas cu povestea,care m-a invatat multe,actorul principal sunt eu iar tu ai iesit din filmul meu.Uneori e bine sa nu aduci oameni, sa joce in filme cu tine.
Pot trai in sufletul meu o infinitate de veri care sa-mi aduca aceiasi intensitate.Am zis ca niciodata nu vei fi inlocuit,prefer acum sa nu ma mai tin de cuvant. Te-am impins mult prea in spate sa te mai gasesc Si de incercat,mi-e sila sa mai incerc.
Acum as da orice sa mai vina o vara.
M-as urca in tren iar,insa destinatia,persoanele,fericirea,ar fi cu totul alta.
Liniste.Sufletul vrea sa adoarma...

Ma contrazic.Pe mine,ma,m.

Lasa-ti sufletul sa curga cu fiecare picatura de ploaie.
Amesteca-l cu praf de soare
Spune-i inimii sa zbiere la el cu fiecare bataie.
Adauga peste tot,praf de scortisoara,
Rupe din ochi o bucata de verde,si pune-l intr-o forma de vara,incolora.
Sa nu-l lasi prea mult la soare,se vor topi visele din el si ploaia il va uda.
Tine-l undeva unde sti ca niciodata nu va pleca,baga-l daca poti in iarna si amesteca-l cu fulgi de nea.
Asa se camufleaza si nimeni nu observa ce contine acel alb pur si rece.
Toti vor trece doar privind.
Sa nu pui mana cand ingheata.Se transforma in apa si va trebui sa o iei de la inceput,tu,suflet dublu ce creezi un suflet infinit...
Va face mare peste muntele tau,iar scoicile din camera ta incet se vor gauri.
Nisipul din sticluta nu va mai fi,iar tu cu ce ramai la sfarsit?
Un corp plin de amintiri,neitregit...
Transforma-l daca vrei intr-o frunza mov si nu-i spune niciodata daca a avut un rost in cursul vietii tale.
Spune-i doar ca te-a urmarit la fiecare pas si noaptea in somn iti dadea impulsuri sa te trezesti plangand.
Ai intrat intr-o zi in moarte clinica...sti doar...el e de vina pentru tot.Pentru fiecare picatura de alcool,pentru fiecare fum strecurat in plamani,pentru fiecare viciu introdus in vena cava.
Transforma-l intr-un nor ce nu mai vine niciodata.
Pastreaza pentru tine toti norii plini cu,cafea,vor exista dimineti cand o sa-i bei ca apa.
Nu-l rani cu,vorbe ce nici tu nu le intelegi,arunca-i peste ochi niste picuri reci.
Ma contrazic.Imi dau seama ca nu e iubire ce am simtit si simt.

Nu mai plec...

Acelasi peron,aceiasi gara.Nu mai esti tu,nu mai sunt eu.Sunt iar in gara mea.Nu mai plec,azi,nu mai plec,sunt aici si nu mai plec.Ar fi frumos sa fi si tu p plaja ta,cu marea si sufletul inotand in ea.Continui sa vad acelasi tren,acelasi el,aceiasi ochi superbi,acelasi cer.Sunt iar in gara mea...aceiasi gara dar totusi atat de diferita...Doamne fa-l fericit,da-i lui tot ce mi-am dorit,da-i sufletul nou,spalat de mare si da-i albastru mai mult in ochii lui,da-i...renunt eu la tot ce simt,renunt la trairi...lasa-ma pe mine doar cu un simplu tren ce nu duce nicaieri.Lasa-ma respirand asa...asa cum stelele si luna se lovesc de sine si nu,nu,nu nu-l lasa singur niciodata...sunt iar in gara mea...nu mai plec...de ai sti cat mi-e de dor de tine...de ai sti cat ma doare...de ce nu mai esti?

Mi-e dor si doare.

Acum imi vine sa le vomit.Sa le vomit pe toate.Ai intrat in mine ca alcoolu in sange,ca acul in vena.Iesi,iesi afara!Nu vreau sa ramai.Sa nu crezi ca o sa ma cramponez aici,tu,povestea cutiutei din sufletul meu.Tu,vis stins in ochii mei.
E o alta zi,doar o alta zi din anul de 17.Am invatat sa nu ma uit in spate cand cobor niste scari,cand las in urma mea un tren,o gara.Nu exista culori cu care sa nu poti picta.Exista doar pensule care nu sunt facute pentru mana fiecaruia.Lasa-ma inca o clipa sa raman,lasa-ma sa ma arunc in propiul drum,sa ma izbesc de pietrele mici si iarba subtire.Sa-mi fie frica de mine.
Defapt,sa nu ma lasi.Zbiara nehotararea din mine.Sa nu pleci,desi ai facut primul pas nu vreau sa plang...Eu stiu ca niciodata nu ai sa pleci cu adevarat...nu poti sa lasi asa un suflet spalat de toamna,frunze si aer greu... Imi cad in suflet inca picuri din mare,firele alea de nisip,sti tu...sti tu oare cat te-am iubit?Te urasc acum,ma inebunesti!Te vreau iar dar in alta zi doar sa vad ca ai trecut prin fata mea sa-ti amintesc cuvintele alea.Pleaca!Pleaca!Tot ce s-a intamplat,s-a terminat si am sa inteleg asta la un moment dat.Imbratiseaza-ma...mi-e dor de tine.Te visez in fiecare noapte.Te rog,te rog pleaca din mine.Eu nu o sa reusesc sa te scot.Gaseste-ti alt loc.Mi-e dor,mi-e dor,mi-e dor....
Pleci...pleci asa...de ce ai iesit asa din viata mea?Mi-am pierdut inima.

Gata...pleaca,te rog!

Gata,gata...

Nu mai veni te rog!

Tremur de durere,

Sparge-te-n bucati

Si rupe-te din mine,rupe-te din clipe.

Paradox.

Pleaca,pleaca...

Pleaca din tot ce am eu!

Cladeste zid intre noi,

Arunca nori goi

Si lasa-ma sa plec.

Ma inec in sunetul lent.

Te rog,te rog...

Inchide-te-n uitare!

Lasa-ma sa refac soare,

Zbate-te de zare,

Si tipa mai tare...

Alerg,alerg...

Alerg fara directii!

Vad varfuri de inimi,

Un colt mult prea inchis,

Si...

Doare,doare...

Doare prea tare...

Fantoma din mine.

Cladesc ruine

Se aude...

Ma lasi,ma lasi...

Ma lasi asa rece cu mine!

Fac iarna din tot ce a fost...

Mi-e corpul plin de unde dure,

Sunt om...

Nu exista greseli.

Ce ai zice daca cerul maine ar fi verde?Sau soarele un pic din movul de pe tricoul tau ar avea.Norii?Norii sa fie albastrii da-le un pic din culoarea ochilor tai. Iar iarba...Iarba s-ar putea sa aiba invelis de lacrimi sau nu...as prefera ca iarba sa aiba culoarea parului tau sau culoarea ochilor mei si sa picure verde din ei,asa ar putea vorbi cu cerul si s-ar putea plimba impreuna.Culoarea ar deveni praf de toamna tarzie.Dar,unde sa se plimbe?Aleg o stea...Ce ma fac eu fara tine?Fara gandurile tale...Chipul tau...Zambetul....Acum...respir,alerg in universul meu,al meu si al trairilor mele.Ma vindec cu o simpla padure plina de crengi verzi,copaci atat de inalti...cateodata inaltimea lor le pune piedica cerului si ierbii care se plimba,mai misca stelele prinse de aer.Tremur...Si cat alearga un suflet pe pamantul gol?Cine-l opreste?Cine-i spune:,,ramai...imi era dor"!De ce nu poti fi tu varful copacilor inalti?Sau stelele care niciodata nu cad?Ce ai zice daca te-as spune ca inca te visez?Sau...si dupa sti,am fost o greseala in viata ta,ai fost o greseala in viata mea...mai bine iarta-ma.Iarta-ma ca te iubesc asa...

Auzi cum cade cerul?

Mi-e dat sa traiesc fara tine

Mi-e dat sa traiesc eu cu mine.

Sa fiu un sambure,un fluture in zbor

Ce singur isi pierde aripile uneori.

Poate ca cerul e prea mare pentru mine,

Si nu am cum sa-l iau in palme-acum,sti bine...

Prea mica sunt sa-l si ating,

Cum sa-mi doresc ceva mai mult?

Sa sti ca intotdeauna nu exista niciodata,

Asa cum nu exista drum care sa nu desparta

Niciodata cerul nu imbratiseaza marea

Pentru ca atunci intervine doar uitarea....

Mi-e dat sa fiu o supradoza de iubire

O inima data jumate la despartire.

Mi-e dat sa fiu doar eu cu mine

Mi-e dat sa traiesc fara tine...