Nu mai plec...

Acelasi peron,aceiasi gara.Nu mai esti tu,nu mai sunt eu.Sunt iar in gara mea.Nu mai plec,azi,nu mai plec,sunt aici si nu mai plec.Ar fi frumos sa fi si tu p plaja ta,cu marea si sufletul inotand in ea.Continui sa vad acelasi tren,acelasi el,aceiasi ochi superbi,acelasi cer.Sunt iar in gara mea...aceiasi gara dar totusi atat de diferita...Doamne fa-l fericit,da-i lui tot ce mi-am dorit,da-i sufletul nou,spalat de mare si da-i albastru mai mult in ochii lui,da-i...renunt eu la tot ce simt,renunt la trairi...lasa-ma pe mine doar cu un simplu tren ce nu duce nicaieri.Lasa-ma respirand asa...asa cum stelele si luna se lovesc de sine si nu,nu,nu nu-l lasa singur niciodata...sunt iar in gara mea...nu mai plec...de ai sti cat mi-e de dor de tine...de ai sti cat ma doare...de ce nu mai esti?

Mi-e dor si doare.

Acum imi vine sa le vomit.Sa le vomit pe toate.Ai intrat in mine ca alcoolu in sange,ca acul in vena.Iesi,iesi afara!Nu vreau sa ramai.Sa nu crezi ca o sa ma cramponez aici,tu,povestea cutiutei din sufletul meu.Tu,vis stins in ochii mei.
E o alta zi,doar o alta zi din anul de 17.Am invatat sa nu ma uit in spate cand cobor niste scari,cand las in urma mea un tren,o gara.Nu exista culori cu care sa nu poti picta.Exista doar pensule care nu sunt facute pentru mana fiecaruia.Lasa-ma inca o clipa sa raman,lasa-ma sa ma arunc in propiul drum,sa ma izbesc de pietrele mici si iarba subtire.Sa-mi fie frica de mine.
Defapt,sa nu ma lasi.Zbiara nehotararea din mine.Sa nu pleci,desi ai facut primul pas nu vreau sa plang...Eu stiu ca niciodata nu ai sa pleci cu adevarat...nu poti sa lasi asa un suflet spalat de toamna,frunze si aer greu... Imi cad in suflet inca picuri din mare,firele alea de nisip,sti tu...sti tu oare cat te-am iubit?Te urasc acum,ma inebunesti!Te vreau iar dar in alta zi doar sa vad ca ai trecut prin fata mea sa-ti amintesc cuvintele alea.Pleaca!Pleaca!Tot ce s-a intamplat,s-a terminat si am sa inteleg asta la un moment dat.Imbratiseaza-ma...mi-e dor de tine.Te visez in fiecare noapte.Te rog,te rog pleaca din mine.Eu nu o sa reusesc sa te scot.Gaseste-ti alt loc.Mi-e dor,mi-e dor,mi-e dor....
Pleci...pleci asa...de ce ai iesit asa din viata mea?Mi-am pierdut inima.

Gata...pleaca,te rog!

Gata,gata...

Nu mai veni te rog!

Tremur de durere,

Sparge-te-n bucati

Si rupe-te din mine,rupe-te din clipe.

Paradox.

Pleaca,pleaca...

Pleaca din tot ce am eu!

Cladeste zid intre noi,

Arunca nori goi

Si lasa-ma sa plec.

Ma inec in sunetul lent.

Te rog,te rog...

Inchide-te-n uitare!

Lasa-ma sa refac soare,

Zbate-te de zare,

Si tipa mai tare...

Alerg,alerg...

Alerg fara directii!

Vad varfuri de inimi,

Un colt mult prea inchis,

Si...

Doare,doare...

Doare prea tare...

Fantoma din mine.

Cladesc ruine

Se aude...

Ma lasi,ma lasi...

Ma lasi asa rece cu mine!

Fac iarna din tot ce a fost...

Mi-e corpul plin de unde dure,

Sunt om...

Nu exista greseli.

Ce ai zice daca cerul maine ar fi verde?Sau soarele un pic din movul de pe tricoul tau ar avea.Norii?Norii sa fie albastrii da-le un pic din culoarea ochilor tai. Iar iarba...Iarba s-ar putea sa aiba invelis de lacrimi sau nu...as prefera ca iarba sa aiba culoarea parului tau sau culoarea ochilor mei si sa picure verde din ei,asa ar putea vorbi cu cerul si s-ar putea plimba impreuna.Culoarea ar deveni praf de toamna tarzie.Dar,unde sa se plimbe?Aleg o stea...Ce ma fac eu fara tine?Fara gandurile tale...Chipul tau...Zambetul....Acum...respir,alerg in universul meu,al meu si al trairilor mele.Ma vindec cu o simpla padure plina de crengi verzi,copaci atat de inalti...cateodata inaltimea lor le pune piedica cerului si ierbii care se plimba,mai misca stelele prinse de aer.Tremur...Si cat alearga un suflet pe pamantul gol?Cine-l opreste?Cine-i spune:,,ramai...imi era dor"!De ce nu poti fi tu varful copacilor inalti?Sau stelele care niciodata nu cad?Ce ai zice daca te-as spune ca inca te visez?Sau...si dupa sti,am fost o greseala in viata ta,ai fost o greseala in viata mea...mai bine iarta-ma.Iarta-ma ca te iubesc asa...

Auzi cum cade cerul?

Mi-e dat sa traiesc fara tine

Mi-e dat sa traiesc eu cu mine.

Sa fiu un sambure,un fluture in zbor

Ce singur isi pierde aripile uneori.

Poate ca cerul e prea mare pentru mine,

Si nu am cum sa-l iau in palme-acum,sti bine...

Prea mica sunt sa-l si ating,

Cum sa-mi doresc ceva mai mult?

Sa sti ca intotdeauna nu exista niciodata,

Asa cum nu exista drum care sa nu desparta

Niciodata cerul nu imbratiseaza marea

Pentru ca atunci intervine doar uitarea....

Mi-e dat sa fiu o supradoza de iubire

O inima data jumate la despartire.

Mi-e dat sa fiu doar eu cu mine

Mi-e dat sa traiesc fara tine...